Blog medical

Ce este dermatita de contact? Dermatita de contact este un tip de eczemă declanșată de contactul cu o anumită substanță. Eczema este numele unui grup de afecțiuni care provoacă uscarea și iritarea pielii. Dermatita de contact de obicei se ameliorează sau dispare complet dacă substanța care provoacă problema este identificată și evitată.  Simptome ale dermatitei de contact Dermatita de contact determină prurit (mâncărime), vezicule, piele uscată și crăpată. Pielea mai deschisă poate deveni roșie, iar pielea mai închisă poate deveni maro închis, violet sau gri. Această reacție apare de obicei în câteva ore sau zile de la expunerea la un iritant sau alergen. Simptomele pot afecta orice parte a corpului, dar cel mai frecvent mâinile și fața. Ocazional, zonele de piele afectate de dermatita de contact se pot infecta. Semnele unei infecții pot include: simptomele existente se agravează rapid scurgeri de pe piele durere crescândă senzație de rău general senzație de căldură sau frisoane  Factori declanșatori a dermatitei de contact Iritanții la nivelul pielii provoacă 80% dintre aceste afecțiuni, în timp ce restul de 20% sunt cauzate de alergeni, care declanșează un răspuns alergic. Dermatita de contact alergică Alergenii care cauzează frecvent dermatită alergică de contact, includ: ingrediente cosmetice – cum ar fi conservanți, parfumuri, vopsele de păr și întăritori de lacuri de unghii metale – cum ar fi nichelul sau cobaltul în bijuterii unele medicamente topice (medicamente aplicate direct pe piele) – inclusiv corticosteroizi topici, în cazuri rare cauciuc – inclusiv latex, un tip de cauciuc natural textile – în special vopselele și rășinile conținute în acestea cleiuri puternice – cum ar fi adezivii din rășini epoxidice unele plante – cum ar fi crizantemele, floarea soarelui, narcisele, lalelele și primula. Simptomele cauzate de un alergen, cum ar fi machiajul sau bijuteriile din metal, durează adesea câteva zile pentru a se dezvolta. Dacă poți evita să fii reexpus la substanța responsabilă pentru reacție, pielea ta se va îmbunătăți, de obicei, în câteva zile sau săptămâni. Cu toate acestea, unii oameni se confruntă cu simptome severe și de lungă durată, care le pot afecta calitatea vieții.  Dermatita de contact iritativă Apare ca urmare a expunerii la o substanță chimică.  Iritanti comuni includ: săpunuri și detergenți antiseptice și antibacteriene parfumuri si conservanti in articole de toaleta sau cosmetice solvenți uleiuri folosite la mașini dezinfectante acizi și alcaline ciment pulberi, praf și sol apă – în special apă dură, sau apă puternic clorurată multe plante – cum ar fi Ranunculus, euforbia, Boraginaceae și muștar Simptomele cauzate de un iritant, apar de obicei în 48 de ore sau chiar imediat. Iritanții mai ușori (cum ar fi săpunul și detergenții) pot să nu cauzeze probleme imediat – este posibil sa aveți nevoie de expunere frecventă  înainte  ca acestea să provoace probleme. Tratament dermatita de contact  Evitarea cauzei Unul dintre cei mai importanți pași în tratarea dermatitei de contact este identificarea și evitarea alergenilor sau iritanților care vă afectează. Dacă puteți evita sau reduce cu succes expunerea la cauză, nu ar trebui să aveți niciun simptom. Nu este întotdeauna ușor să evitați iritanții sau alergenii care vă afectează, dar un dermatolog vă poate sugera modalități de a minimiza contactul cu lucrurile care vă declanșează starea. Dacă sunteți expus la substanțe iritante ca parte a muncii dvs., purtați îmbrăcăminte de protecție pentru a minimiza orice contact. Spune-i angajatorului despre starea ta, astfel încât să te ajute să eviți cauzele cât mai mult posibil. Tratamente emoliente Emolienții sunt tratamente hidratante aplicate direct pe piele pentru a reduce pierderile de apă și pentru a o acoperi cu o peliculă de protecție. Sunt adesea folosite pentru a ajuta la gestionarea afecțiunilor pielii uscate sau solzoase, cum ar fi eczema. Alegerea emolientului Sunt disponibile mai mulți emolienți diferiți. Poate fi necesar să încercați câteva pentru a găsi unul care să vă convină. De asemenea, vi se poate sfătui să utilizați un amestec de emolienți, cum ar fi: un unguent pentru pielea foarte uscată, o cremă sau loțiune pentru pielea mai puțin uscată, un emolient de folosit în loc de săpun, un emolient de folosit pe față și pe mâini și unul diferit pentru corp. Diferența dintre loțiuni, creme și unguente este cantitatea de ulei pe care o conțin. Unguentele conțin cel mai mult ulei, așa că pot fi destul de grase, dar sunt cele mai eficiente în menținerea umidității în piele. Loțiunile conțin cea mai mică cantitate de ulei, așa că nu sunt grase, dar pot fi mai puțin eficiente. Cremele sunt undeva la mijloc. Cremele și loțiunile tind să fie mai potrivite pentru zonele inflamate (umflate) ale pielii. Unguentele sunt mai potrivite pentru zonele de piele uscată care nu sunt inflamate. Dacă ați folosit un anumit emolient de ceva timp, acesta poate deveni în cele din urmă mai puțin eficient sau poate începe să vă irită pielea. Dacă acesta este cazul, medical dumneavoastră vă poate recomanda un alt produs. Cum să folosiți emolienții Utilizați emolientul în mod frecvent și în cantități mari. Mulți oameni consideră că este util să păstreze provizii separate de emolienți la serviciu sau la școală. Pentru a aplica emolientul: utilizați o cantitate mare nu-l frecați – netezește-l în piele în aceeași direcție în care crește părul pentru pielea foarte uscată, aplicați emolientul de 2 până la 4 ori pe zi sau conform prescripției medicului după baie sau duș, uscați ușor pielea și apoi aplicați imediat emolientul cât timp pielea este încă umedă Dacă sunteți expus la iritant la locul de muncă, care vă cauzează dermatita de contact, asigurați-vă că aplicați regulat emolienți în timpul și după muncă. Nu împărtășiți emolienți cu alte persoane. Efecte secundare ale emolienților Ocazional, unii emolienți pot irita pielea. Dacă aveți dermatită de contact, pielea dumneavoastră va fi sensibilă și uneori poate reacționa la anumite ingrediente, cum ar fi parfumul din emolienți fără prescripție medicală. Dacă pielea dumneavoastră reacționează la emolient, încetați să-l mai utilizați și discutați cu medicul, care vă poate recomanda un produs alternativ. Fiți conștienți de faptul că unii emolienți conțin parafină și pot reprezenta un pericol de… Citeste articol »

Citește în continuare:

Zona zoster: cauze, simptome, semne si tratament

Ce este zona Zoster? Zona Zoster reprezintă o infecție virală manifestată la nivelul pielii sub formă de vezicule de tip Citeste articol »

Ce este zona Zoster? Zona Zoster reprezintă o infecție virală manifestată la nivelul pielii sub formă de vezicule de tip herpetiform grupate pe o zonă eritematoasă. Ea este produsă de reactivarea virusului varicelo-zosterian, același care este responsabil de patologia cunoscută sub denumirea de varicelă. Atunci când venim pentru prima oară în viață în contact cu acest virus și ne infectăm cu el (de obicei în copilărie) boala care rezultă este varicela. Varicela se vindecă, dar virusul ce a provocat-o rămâne cantonat în ganglionii senzitivi de pe traseul nervilor pentru tot restul vieții. Atât timp cât imunitatea noastră este bună, acest virus cantonat acolo nu se manifestă, el rămânând în stare latentă. În momentul în care prezentăm o scădere a apărării imune (datorită înaintării în vârstă, a unor boli, a unor perioade stresante, a administrării anumitor tratamente etc.) virusul se reactivează și de regulă se manifestă prin leziunile descrise mai sus, apărute pe traseul nervului în al cărui ganglion senzitiv fusese cantonat. Rareori, când deficitul de imunitate chiar e marcat, ea se poate chiar extinde la mai multe traiecte nervoase sau chiar organe interne. Care sunt factorii de risc pentru dezvoltarea zonei zoster? Factorii de risc pentru apariția zonei zoster sunt legați de avansarea în vârstă (apărarea imună slăbește cu vârsta) și cu diverse boli sau tratamente ce afectează imunitatea: HIV/SIDA, cancere, tratament cu medicație imunosupresoare, corticoterapie, chimioterapie, radioterapie. Alți factori care pot favoriza apariția zonei zoster sunt stresul sau alte infecții virale sau bacteriene ce debilitează organismul. Cât este de contagioasă zona zoster? Zona zoster este  contagioasă în etapa în care apar veziculele ( ce conțin virusul varicelo-zosterian). De reținut că, spre deosebire de varicelă, virusul conținut în veziculele de la nivelul leziunilor din zona zoster nu se transmite prin aer, ci prin atingere, dacă persoana care vine în contact cu leziunile bolnavului nu este imunizată deja natural (adică a făcut varicela) sau prin vaccinare. Cei neimunizați care se infectează cu virusul varicelo-zosterian de la un bolnav de zona zoster vor face varicelă, nu zona zoster! Cei mai expuși la riscul de a se îmbolnăvi sunt gravidele, copiii mici, cei imunodeprimați. Zona zoster își pierde contagiozitatea când veziculele au făcut cruste. Zona zoster semne și simptome Zona zoster este reprezentată de o erupție de vezicule pline de lichid, grupate pe un fond eritematos într-o anumită zonă limitată de pe suprafața pielii, respectând traiectul unui nerv (cel mai adesea la nivelul capului sau al trunchiului, nefiind însă excluși nici alți nervi cu componentă senzitivă. Erupția este precedată cu câteva zile de senzații neplăcute (amorțeală, arsură, furnicături sau chiar durere) la nivelul regiunii pe care apar ulterior veziculele. Zona zoster, de regula, dispare in decurs de 2-4 săptămâni  si cei mai mulți  dintre pacienții  tineri si sănătoși se recuperează  complet, veziculele fiind inițial înlocuite de cruste ce apoi dispar nelăsînd de regulă cicatrici cutanate. Rareori, în cazul în care pacientul este imunodeprimat, leziunile se pot extinde și la alte regiuni de piele sau chiar extinde la diverse organe provocând simptome în funcție de afectare. Cele mai frecvente complicații ale zonei Zoster: Leziunile provocate de virus la nivelul pielii se pot suprainfecta cu bacterii. Pot apărea celulite, ulcerații și chiar necroze în lipsa unui tratament adecvat. Dacă leziunile sunt localizate în teritoriul nervului oftalmic ochiul     respectiv poate prezenta diverse tipuri de afectare (keratite, uveite, corioretinite, oftalmoplegie, tulburări de vedere etc.). O altă complicație a afectării nervilor cranieni de către această patologie este sindromul Ramsey-Hunt (pareză facială periferică, diminuare auz, amețeli, tinitus=zgomote în urechi). Foarte important de menționat este că una dintre complicațiile redutabile ale acestei patologii este nevralgia post-zosteriană (definită prin faptul că la peste 4 săptămâni de la vindecarea leziunilor cutanate persistă durere în teritoriul nervului afectat, pe regiunea afectată anterior de zona zoster). Cele mai frecvente complicații ale zonei Zoster: 7% dintre pacienții cu zona zoster vor prezenta durere de tip neuropat chiar și la 1 an după boală. Chiar dacă mecanismul prin care nervul a fost lezat e comun (leziuni fiind provocată de infecția virală) durerile post-zona zoster pot avea diverse caracteristici, putându-se manifesta ca senzație dureroasă apărută spontan, în absența atingerii de un obiect sau ca o senzație anormală, de durere, provocată de un stimul în mod normal nedureros. Pacienții descriu adesea durerea ca pe o senzație de arsură accentuată de atingere, localizată în teritoriul inervat de nervul afectat. Adesea pacienții afirmă că au dificultăți în a suporta atingerea hainelor în cazul nevralgiei post-zosteriene cu localizare pe torace. Rareori, în cazuri în care pacienții sunt afectați semnificativ de imunodepresie, zona zoster se poate extinde la nivelul mai multor nervi și chiar generaliza putând genera tot felul de complicații care pun viața pacientului în pericol (encefalită, meningită, mielită etc.). Diagnostic zona zoster Zona zoster este dificil de diagnosticat înaintea a fi prezente veziculele, dar odată ce acestea apar diagnosticul se pune ușor, doar prin examinare clinică, datorită caracteristicilor acestei boli: vezicule mici, pline cu lichid, aflate unilateral la nivelul corpului, localizate la nivelul unui dermatom (o porțiune de piele „în bandă”), eventual precedate de durere. Când diagnosticul este incert (mai ales la pacienții imunocompromiși) se poate recurge la teste de laborator: -se poate face un test PCR folosind ca probă lichidul conținut în vezicule pentru a identifica ADN-ul viral conținut în ele; -se pot realiza culturi virale din probe prelevate de la nivelul leziunilor (metodă dificil de efectuat, utilizată doar în laboratoarele performante sau în cercetare); -testul Tzanck ce presupune realizarea unui frotiu din probe obținute de la nivelul leziunilor și examinarea sa la microscop, o metodă simplă,  ieftină dar nu foarte precisă deoarece depinde foarte mult de experiența medicului de laborator; -dozarea anticorpilor specifici virusului varicelo-zosterian (în cazul în care pacientul a avut în trecut varicelă dar în prezent nu are zona zoster doar anticorpii de tip IgG vor fi prezenți, iar în situația în care leziunile sunt datorate zonei zoster vor apărea și anticorpi de tip IgM pe lângă cei IgG dată fiind reactivarea virusului). Când este recomandat să mergi la medic Recomandăm tuturor celor… Citeste articol »

Citește în continuare:

Dermatita de contact

Ce este dermatita de contact? Dermatita de contact este un tip de eczemă declanșată de contactul cu o anumită substanță. Citeste articol »