Blog medical

Ecografia abdominală este una dintre cele mai utilizate metode de imagistică pentru diagnosticarea afecțiunilor de la  nivelul organelor abdominale, datorită faptului că este o procedură rapidă, neinvazivă și nedureroasă. O astfel de investigație oferă medicului informații importante pentru stabilirea unui diagnostic și a unui tratatament adecvat. Pentru a se putea obține imagini cât mai clare și precise, este important să urmezi câteva reguli înaintea programării pentru ecografie. Ce este ecografia abdominală? Sursă foto: freepik.com Ecografia abdominală utilizează unde sonore de frecvență înaltă pentru a obține imagini ale organelor din cavitatea abdominală. Acest tip de investigație este utilizat pe scară largă pentru a aprecia structura și funcționalitatea diverselor organe, fără a te expune la radiații sau manopere invazive. Există mai multe tipuri de ecografii abdominale, în funcție de zona sau organele care trebuie vizualizate: Ecografie abdominală completă – permite evaluarea întregului abdomen, inclusiv ficatul, rinichii, pancreasul, vezica biliară si celelalte organe.  Ecografie abdominală superioară – se concentrează pe organele de la nivelul abdomenului superior, precum ficatul, pancreasul și splina.  Ecografie abdominală inferioară – utilizată pentru a investiga organele din porțiunea inferioară a abdomenului, incluzând rinichii, vezica urinară și organele pelvine la femei. Cu ajutorul unei ecografii abdominale pot fi vizualizate și analizate organe precum: Ficatul Vezica biliară  Rinichii Splina Pancreasul Vezica urinară  Vasele de sânge abdominale  În clinica noastră poți beneficia de servicii de medicină internă, care includ ecografie abdominală și pelvis. Vei efectua această investigație în cadrul unui consult efectuat de un medic specializat și în imagistică medicală care te va ghida pe tot parcursul procedurii.    Pregătirea pentru ecografia abdominală Sursă foto: freepik.com Dacă îți dorești să obții cele mai precise rezultate, este esențial să efectuezi pregătirea înainte de ecografie întocmai cum ți-a recomandat medicul tău. Această pregătire poate implica respectarea unor reguli alimentare, de hidratare și legate de medicația personală. Alimentație De obicei, este recomandat să nu mănânci cu aproximativ 6 ore înainte de investigație, deoarece alimentele pot produce gaze intestinale care vor afecta claritatea imaginilor. Dacă respecți această regulă, medicul va putea vizualiza într-o modalitate optimă organele abdominale, în special ficatul și vezica biliară.  Hidratare  În funcție de zona care urmează a fi examinată, medicul îți poate solicita să consumi apă fix înaintea efectuării investigației pentru a umple vezica urinară, ceea ce va facilita vizualizarea anumitor structuri. Este recomandat să eviți însă băuturile carbogazoase, deoarece acestea pot produce disconfort și gaze intestinale.  Medicație  Ca regulă generală, este important să informezi întotdeauna medicul curant despre medicația pe care o iei acasă. In general, tratamentul medicamentos pe care îl folosești de obicei poate fi continuat, însă există și medicamente care pot afecta precizia unei ecografii și pentru care medicul îți poate recomanda o oprire temporară înaintea investigației.    Cum se desfășoară procedura? Sursă foto: freepik.com Ecografia abdominală este o procedură simplă, nedureroasă, care se desfășoară pe o durată medie de 15-30 de minute. Medicul va începe cu poziționarea ta și vei fi rugat să te așezi pe spate pe masa de examinare. În unele cazuri, ar putea fi necesar să schimbi poziția, să te întorci pe o parte sau alta sau să inspiri adânc pentru a permite o vizualizare mai clară a anumitor organe.  După poziționare, medicul va aplica un gel pe piele în zona care urmează a fi examinată. Acesta ajută la conducerea undelor sonore și la eliminarea bulelor de aer care ar putea distorsiona imaginile.  Ulterior, va folosi un dispozitiv numit transductor, care emite unde sonore și colectează semnalele reflectate. Acesta este aparatul pe care îl va mișca de-a lungul abdomenului pentru a obține imagini din unghiuri diferite, pe care le analizează pe monitor în timp real. Vei fi ghidat pe tot parcursul examinării pentru a putea obține cele mai precise imagini.   Afecțiuni detectabile prin ecografie abdominală Sursă foto: freepik.com Ecografia abdominală poate ajuta la diagnosticarea unei game largi de afecțiuni și anomalii, printre care se numără și următoarele: Boli hepatice – ecografia poate evidenția un ficat de dimensiuni mărite, prezența nodulilor sau a formațiunilor tumorale, precum și acumularea de lichid (ascită). Afecțiuni ale vezicii biliare – această investigație este utilă și pentru depistarea calculilor biliari, a inflamației sau a anomaliilor de structură.  Boli renale – ecografia abdominală poate decela rinichi măriți, chisturi, tumori sau diverse blocaje de tract urinar.  Avantajele și limitările ecografiei abdominale Sursă foto: freepik.com Ca orice altă procedură medicală, și ecografia abdominală prezintă avantajele și limitările sale. Iată câteva din cele mai apreciate beneficii pe care le prezintă: Este o procedură neinvazivă și nedureroasă – nu implică tăieturi, incizii, manevre cu risc de sângerare Nu implică radiații – ecografia utilizează unde sonore de frecvență înaltă, deci nu te poți iradia în timpul acestei proceduri.  Este o investigație rapidă și accesibilă – are o durată scurtă și este disponibilă în multe clinici medicale.  Singurele dezavantaje pe care le prezintă această investigație le reprezintă limitările cauzate de prezența gazelor intestinale care pot obstrucționa vizibilitatea anumitor organe și faptul că, desigur, nu poate detecta orice afecțiune. Spre exemplu, leziunile de dimensiuni foarte reduse, afecțiunile vasculare pot necesita metode de imagistică suplimentare.    Întrebări frecvente despre ecografia abdominală Sursă foto: freepik.com Care este durata procedurii? O ecografie abdominală durează în medie între 15 și 30 de minute, în funcție de complexitatea investigației și de organele analizate.  Care sunt contraindicațiile ecografiei abdominale? Această investigație nu prezintă contraindicații majore și este sigură pentru majoritatea pacienților, inclusiv pentru femeile însărcinate și pentru copii. Cum se interpretează rezultatele ecografiei? Medicul care efectuează ecografia este specializat și în imagistică medicală. Acesta va analiza în timp real imaginile de pe monitor, îți va comunica verbal opinia sa medicală și va scrie rezultatele interpretării sale în documentele pe care le vei primi la finalul consultației. De asemenea, poate sugera investigații suplimentare sau un tratament adecvat în funcție de constatările din timpul ecografiei.    Ecografia abdominală este o metodă esențială pentru evaluarea sănătății organelor interne, oferind o imagine clară a posibilelor afecțiuni. O pregătire corespunzătoare și colaborarea cu medicul care efectuează investigația asigură obținerea unor rezultate precise. Dacă ai nelămuriri privind procedura sau… Citeste articol »

Citește în continuare:

Dexametazona

Ce este dexametazona? Dexametazona, un corticosteroid, este similar cu un hormon natural produs de glandele suprarenale. Este adesea folosit pentru Citeste articol »

Melatonina (hormonul somnului): Rol și beneficii pentru organism

Ce este melatonina? Melatonina este un hormon eliberat în principal de glanda pineală, noaptea și a fost asociată de mult Citeste articol »

ADHD la adulti și copii- semne, simptome, tratament

Ce este ADHD? ADHD este una dintre cele mai frecvente tulburări de neurodezvoltare care apare în copilărie. De obicei, este Citeste articol »

Citește în continuare: Dexametazona Ce este dexametazona? Dexametazona, un corticosteroid, este similar cu un hormon natural produs de glandele suprarenale. Este adesea folosit pentru Citeste articol » Melatonina (hormonul somnului): Rol și beneficii pentru organism Ce este melatonina? Melatonina este un hormon eliberat în principal de glanda pineală, noaptea și a fost asociată de mult Citeste articol » ADHD la adulti și copii- semne, simptome, tratament Ce este ADHD? ADHD este una dintre cele mai frecvente tulburări de neurodezvoltare care apare în copilărie. De obicei, este Citeste articol »

Citește în continuare:

Dexametazona

Ce este dexametazona? Dexametazona, un corticosteroid, este similar cu un hormon natural produs de glandele suprarenale. Este adesea folosit pentru Citeste articol »

Melatonina (hormonul somnului): Rol și beneficii pentru organism

Ce este melatonina? Melatonina este un hormon eliberat în principal de glanda pineală, noaptea și a fost asociată de mult Citeste articol »

ADHD la adulti și copii- semne, simptome, tratament

Ce este ADHD? ADHD este una dintre cele mai frecvente tulburări de neurodezvoltare care apare în copilărie. De obicei, este Citeste articol »

Partenerul de viață îți reproșează că sforăi? Dimineața te trezești obosit, iar peste zi te ia somnul? S-ar putea să suferi de sindrom de apnee în somn! Citește în continuare și află mai multe despre această afecțiune și la ce opțiuni de tratament poți apela.  Ce este apneea în somn? Sursă foto: freepik Apneea în somn este o afecțiune care constă în oprirea și repornirea respirației în timpul somnului, fapt ce duce la treziri repetate și consecințe serioase asupra stării generale de sănătate.  Apneea în somn poate fi de mai multe tipuri: Obstructivă – Apare cel mai frecvent și se produce atunci când căile aeriene superioare sunt blocate de multe ori în timp ce dormi, reducând sau oprind complet fluxul de aer. Poate fi determinată de orice factor care duce la îngustarea tractului respirator, de exemplu obezitatea, amigdalele mărite sau modificările hormonale.  Centrală – Apare atunci când creierul nu trimite semnalele necesare pentru a determina reflexul de a respira. Poate fi declanșată de diverse afecțiuni medicale care influențează modul în care creierul reglează funcționarea căilor respiratorii și a mușchilor toracici, de exemplu, insuficiența cardiacă, boala Parkinson sau accidentele vasculare cerebrale. Complexă ( Apneea centrală în somn apărută în urma tratamentului) – Inițial, simptomele sunt caracteristice apneei obstructive, dar odată ce se începe tratamentul, respirația devine neregulată, iar pauzele respiratorii sunt cauzate de o lipsă de impulsuri nervoase care controlează mușchii respiratori, caracteristic apneei centrale. Această situație este frecvent întâlnită la persoanele care urmează terapie cu presiune pozitivă continuă a căilor respiratorii (CPAP) sau alte forme de tratament pentru apneea obstructivă. Trezirile repetate din timpul nopții împiedică intrarea în fazele profunde ale somnului, ceea ce duce la odihnă insuficientă, oboseală excesivă în timpul zilei, reducând productivitatea la locul de muncă sau la școală și afectând capacitatea de concentrare.  Vei deveni iritabil, vei prezenta schimbări dispoziționale sau semne de depresie. De asemenea, există un risc crescut de accidente la locul de muncă sau în trafic din cauza somnolenței și a scăderii vigilenței. Pe termen lung, apneea în somn este asociată cu probleme grave de sănătate, cum ar fi hipertensiunea arterială, boli cardiace, accidente vasculare cerebrale și diabet de tip 2.  Astfel, dacă te confrunți cu apnee în somn, sănătatea și calitatea vieții tale pot fi afectate semnificativ. Simptome ale apneei în somn Sursă foto: freepik Atunci când suferi de apnee în somn vei prezenta anumite simptome. Iată care sunt cele mai frecvente dintre acestea:  Simptome nocturne Sforăit puternic Episoade în care încetezi să respirați în timpul somnului  Dispnee nocturnă Treziri repetate pe timpul nopții Insomnie Tipare neobișnuite de respirație Transpirații nocturne sau senzația de somn agitat Simptome diurne Dureri de cap, în special de dimineața Gură uscată sau dureri în gât la trezire Somnolență excesivă în timpul zilei (hipersomnie) Dificultăți de concentrare Iritabilitate Schimbări ale dispoziției Senzație de oboseală sau epuizare Disfuncție sexuală Este important să consulți un medic dacă ai depistat mai multe dintre aceste simptome, iar ele îți afectează viața sau relația cu partenerul. Mergi la medic și discută cu acesta despre semnele pe care le ai și care sunt opțiunile terapeutice. Programează-te acum la un consult ORL la clinica noastră și află cum să gestionezi apneea în somn! Factori de risc pentru apneea în somn Sursă foto: freepik Nu toate persoanele vor dezvolta apnee în somn, dar există anumiți factori de risc care pot să influențeze apariția bolii. Acești pot fi de mai multe tipuri, cei mai incriminați în etiologia acestei afecțiuni fiind:  Factorii fiziologici Vârsta peste 40 de ani Genul masculin Obezitatea  Structura anatomică (un maxilar mic, amigdale mari sau o limbă voluminoasă) Istoric familial de apnee în somn Stilul de viață Dieta nesănătoasă (consumul excesiv de alimente bogate în grăsimi și zahăr) Lipsa activității fizice  Consumul excesiv de alcool Fumatul  Utilizarea de medicamente sedative sau hipnotice  Condiții medicale asociate Hipertensiunea arterială Diabetul de tip 2  Insuficiența cardiacă  Sindromul ovarului polichistic Tulburările tiroidiene Diagnosticarea apneei în somn Sursă foto: freepik Pentru a afla cu certitudine dacă suferi de apnee în somn va trebui să mergi la medic pentru mai multe investigații. Inițial ți se va face un examen clinic detaliat, care include colectarea istoricului personal și familial, precum și o evaluare a simptomelor cu care te confrunți. Medicul îți va adresa întrebări despre oboseala diurnă, sforăit, pauze în respirație observate în timpul somnului și dificultatea de concentrare sau iritabilitatea din timpul zilei.  De asemenea, examenul fizic poate include măsurători ale greutății, circumferinței gâtului, tensiunii arteriale, și evaluarea altor afecțiuni medicale asociate, cum ar fi hipertensiunea sau diabetul sau tratamentului pentru acestea. Pentru a confirma diagnosticul, se recomandă o poligrafie cardio-respiratorie, care este un test mai simplu, efectuat de obicei la domiciliu. Acesta monitorizează ritmul cardiac, fluxul de aer nazal și nivelul de oxigen din sânge în timpul somnului.  Poligrafia este utilă în diagnosticarea formelor moderate sau severe de apnee obstructivă în somn și oferă medicului o imagine de ansamblu asupra problemelor respiratorii din timpul nopții. Totuși, acest test nu este la fel de precis ca alte metode de diagnostic. Pentru un diagnostic de certitudine, medicul poate solicita o polisomnografie, considerată standardul de aur în evaluarea tulburărilor de somn.  Polisomnografia se efectuează într-un laborator specializat și implică monitorizarea pe parcursul întregii nopți a unor parametri mai complecși, precum activitatea cerebrală (EEG), mișcările ochilor, tonusul muscular (EMG), ritmul cardiac, respirația și nivelul de oxigen din sânge. Astfel, se obțin date despre modul în care treci prin diferitele faze ale somnului și despre frecvența și durata episoadelor de apnee sau hipopnee (respirație superficială).  În unele cazuri, polisomnografia poate fi combinată cu un test de adaptare la dispozitivele cu presiune pozitivă continuă a căilor respiratorii (PAP), care sunt utilizate în tratarea apneei obstructive. Se formulează diagnosticul de apnee dacă în timpul studiului somnului sunt înregistrate cel puțin 5 evenimente de respirație pe ora de somn. Severitatea apneei în somn este determinată în primul rând de numărul mediu de evenimente respiratorii pe oră. Tratamentul CPAP Sursă foto: freepik CPAP (presiune pozitivă continuă a căilor respiratorii) este un aparat care utilizează o presiune… Citeste articol »

Citește în continuare:

Dexametazona

Ce este dexametazona? Dexametazona, un corticosteroid, este similar cu un hormon natural produs de glandele suprarenale. Este adesea folosit pentru Citeste articol »

Melatonina (hormonul somnului): Rol și beneficii pentru organism

Ce este melatonina? Melatonina este un hormon eliberat în principal de glanda pineală, noaptea și a fost asociată de mult Citeste articol »

ADHD la adulti și copii- semne, simptome, tratament

Ce este ADHD? ADHD este una dintre cele mai frecvente tulburări de neurodezvoltare care apare în copilărie. De obicei, este Citeste articol »

Cearcănele sunt una dintre cele mai comune preocupări legate de aspectul fizic și afectează atât femeile, cât și bărbații. Acestea pot face ca fața să pară obosită și lipsită de vitalitate, chiar și atunci când te simți odihnit. Înțelegerea cauzelor și adoptarea unor metode eficiente de tratament te vor ajuta să scapi de cearcăne și chiar să previi apariția acestora. Citește în continuare și află cum să scapi de cearcăne cu ajutorul celor mai simple și eficiente metode.  De ce apar cearcănele? Sursă foto:freepik.com Cearcănele apar din mai multe motive, printre care se numără: Genetica: Dacă persoanele din familia ta au cearcăne, este posibil să le moștenești și tu. Lipsa de somn: Somnul insuficient va face pielea să pară mai palidă, iar astfel cearcănele vor fi mai vizibile. Deshidratarea: Lipsa unei hidratări corespunzătoare va afecta aspectul pielii tale. Alimentația: O dietă săracă în nutrienți poate contribui la apariția cearcănelor. Stresul și oboseala: Pot agrava aspectul cearcănelor. Procesul de îmbătrânire: Pe măsură ce înaintăm în vârstă, pielea își pierde din elasticitate, iar cearcănele devin mai vizibile.  Cum să scapi de cearcăne: Metode eficiente și testate care aduc rezultate Sursă foto: freepik.com Există mai multe metode disponibile la momentul actual pentru a reduce aspectul cearcănelor. Acestea variază de la modificări ale stilului de viață până la proceduri non-invazive și intervenții mai invazive în cabinetul medicului dermatolog sau estetician. Iată o listă cu cele mai eficiente  trucuri pentru a scăpa de cearcăne: Odihnă de calitate: Asigură-te că dormi între 7 și 9 ore în fiecare noapte și menține un program de somn regulat.  Hidratează-te: Bea cel puțin 2L de apă pe zi, evită alcoolul și cofeina în exces.  Ai grijă la alimentație: Consumă alimente bogate în vitamina C (citrice, ardei gras), vitamina E (semințe, nuci) și fier (carne roșie, spanac). Îngrijește zona ochilor: Folosește în mod regulat creme pentru ochi cu ingrediente active precum retinol, vitamina C, acid hialuronic, peptide și aplică comprese reci pentru diminuarea inflamației. Folosește protecție solară: Aplică zilnic cremă cu factor de protecție solară și poartă ochelari de soare pentru a proteja zona ochilor Tratează cearcănele cu acid hialuronic: Implică injectarea unui gel pe bază de acid hialuronic în zona de sub ochi pentru a reduce aspectul cearcănelor și a adăuga volum pielii subțiri și deteriorate. Procedura este una rapidă,  rezultatele sunt vizibile imediat,  iar recuperarea are o durată minimă, de doar câteva zile.  Terapii cu laser: Utilizarea laserului stimulează producția de colagen și reduce hiperpigmentarea, îmbunătățind textura pielii.  Microneedling: Folosirea unui dispozitiv cu ace fine pentru a stimula regenerarea pielii și producția de colagen.  Peeling chimic: Aplicarea unui acid pentru a exfolia stratul superior al pielii și a stimula regenerarea.  Fillere cu colagen: Injectarea de colagen pentru a adăuga volum și a reduce liniile fine.  Autotransplant de grăsime (Lipofilling): Transferul de grăsime dintr-o altă zonă a corpului în zona de sub ochi.  Radiofrecvență: Utilizarea energiei de radiofrecvență pentru a încălzi stratul dermic și a stimula producția de colagen.  Dacă vrei să afli cum să scapi de cearcăne în mod sigur și eficient, consultarea cu un medic dermatolog sau chirurg plastician este esențială pentru a determina care tratament este cel mai potrivit pentru tipul tău de piele.  Este posibil să scapi de cearcăne fără a recurge la tratamente injectabile? Sursă foto: freepik.com Da, există și metode naturale și modificări ale stilului tău de viață pe care le poți adopta pentru a reduce apariția cearcănelor fără a recurge la tratamente injectabile. Printre acestea se numără: Masajul facial: masarea ușoară a zonei de sub ochi poate îmbunătăți circulația sângelui și poate reduce acumularea de lichide Compresele reci: astfel de comprese sau chiar pliculețe de ceai rece, linguri răcite și felii de castravete pot fi aplicate pe zona ochilor pentru reducerea inflamației și calmarea pielii Hidratarea locală:  folosește creme hidratante concepute în mod special pentru zona ochilor, care să conțina ingrediente naturale precum aloe vera sau extract de ceai verde.  Alte trucuri care te vor ajuta să scapi de cearcăne Sursă foto: freepik.com Machiaj corector: folosește un corector de calitate pentru a ascunde cearcănele și alege nuanțe ușor mai deschise decât tonul pielii tale pentru a obține un efect de iluminare.  Poziția de somn: încearcă să dormi pe spate pentru a preveni acumularea lichidelor în zona de sub ochi. Odihnă și relaxare: adoptă tehnici de relaxare, precum meditație sau yoga pentru a reduce stresul și oboseala din viața ta.  Sfaturi pentru a preveni apariția cearcănelor Sursă foto: freepik.com Prevenția este la fel de, sau chiar mai importantă decât tratarea. Încearcă următoarele sfaturi pentru a preveni apariția cearcănelor: Menține un stil de viață sănătos: Odihnă adecvată, hidratare corectă și o dietă cât mai echilibrată. Folosește protecție împotriva razelor UV: Cremele cu protecția solară și ochelarii de soare vor proteja pielea sensibilă din jurul ochilor. Evită fumatul: Fumatul deteriorează aspectul pielii și contribuie la apariția cearcănelor.  Consultă un specialist: dacă cearcănele persistă, poți consulta un medic dermatolog pentru a obține sfaturi și tratamente personalizate.  Implementând aceste sfaturi și metode, poți preveni și reduce semnificativ apariția cearcănelor pentru a te bucura de un ten mai odihnit și luminos. Citește în continuare: Dexametazona Ce este dexametazona? Dexametazona, un corticosteroid, este similar cu un hormon natural produs de glandele suprarenale. Este adesea folosit pentru Citeste articol » Melatonina (hormonul somnului): Rol și beneficii pentru organism Ce este melatonina? Melatonina este un hormon eliberat în principal de glanda pineală, noaptea și a fost asociată de mult Citeste articol » ADHD la adulti și copii- semne, simptome, tratament Ce este ADHD? ADHD este una dintre cele mai frecvente tulburări de neurodezvoltare care apare în copilărie. De obicei, este Citeste articol »

Citește în continuare:

Dexametazona

Ce este dexametazona? Dexametazona, un corticosteroid, este similar cu un hormon natural produs de glandele suprarenale. Este adesea folosit pentru Citeste articol »

Melatonina (hormonul somnului): Rol și beneficii pentru organism

Ce este melatonina? Melatonina este un hormon eliberat în principal de glanda pineală, noaptea și a fost asociată de mult Citeste articol »

ADHD la adulti și copii- semne, simptome, tratament

Ce este ADHD? ADHD este una dintre cele mai frecvente tulburări de neurodezvoltare care apare în copilărie. De obicei, este Citeste articol »

Ce este migrena? Migrena este o durere cu caracter pulsatil la nivelul capului, care poate dura de la ore la zile întregi. De obicei, durerea se resimte numai pe o parte. În plus, disconfortul este însoțit și de alte simptome precum: greață; vărsături; fotosensibilitate sau sensibilitate la zgomote. Migrena se confundă de cele mai multe ori cu cefaleea, dar nu este același lucru, pentru că migrena nu este o simplă durere de cap. Este un disconfort însoțit și de alte manifestări neplăcute. În plus, migrena poate avea cauze mai grave decât pare la prima vedere. Tipuri de migrene Există mai multe tipuri de migrene. Cele mai frecvente categorii de migrene sunt: Migrenă cu aură (migrenă clasică) Migrenă fără aură (migrenă comună) Alte tipuri de migrene includ: Migrena adolescentului (migrenă abdominală) Migrenă cronică Migrena hemiplegică Migrena menstruala Migrenă fără dureri de cap, silențioasă (migrenă acefalgică) Migrenă retiniană (migrenă oftalmică) Status migrenos   Care sunt simptomele migrenei? Există patru faze sau etape ale migrenei: Prodrom: prima fază începe cu până la 24 de ore înainte de apariția durerii de cap. Aura: O aura este un grup de simptome senzoriale, motorii și/sau de vorbire care acționează ca un semn de avertizare al unei migrene. Faza aurei poate dura între 5 și 60 de minute. S-ar putea să experimentați atât aura, cât și durerea de cap în același timp. Cefalee: o migrenă durează între patru ore și 72 de ore. Postdrom: durează de obicei câteva ore până la 48 de ore iar pacientul experimentează confuzie, amețeală, slăbiciune, sensibilități la lumină și zgomote.  Poate dura aproximativ opt până la 72 de ore pentru a parcurge cele patru etape. Simptomele migrenei variază în funcție de stadiu. Fiecare migrenă este diferită și nu veți avea neapărat simptome în toate cele patru etape ale fiecărei migrene. Simptomele prodromului Schimbări de dispoziție Dificultate de concentrare Probleme cu somnul Oboseala Greaţă Foame și sete Urinare frecventa Simptomele aurei Slăbiciune musculara Dificultăți de vedere Zgomote la nivelul urechilor (tinitus). Senzație de amorțeală la nivelul feței sau a membrelor Dificultăți de concentrare Vertij Durerea de cap devine treptat mai intensă. Poate afecta o parte a capului sau ambele părți. Poate fi însoțită de alte simptome precum: Greață și vărsături Sensibilitate la lumină, sunet și miros Simptomele postdromului Oboseală Sensibilitate la lumină și sunet Dificultate de concentrare Greaţă Ameţeală   Ce cauzează o migrenă? Cercetătorii nu sunt siguri de cauza exactă a migrenelor, dar studiile arată că factorul genetic joacă un rol important în declanșarea migrenelor. În momentul apariției durerilor de cap, nervi specifici trimit semnale de durere către creier. Acest lucru eliberează substanțe inflamatorii în nervii și vasele de sânge de la nivelul capului. Ce declanșează o migrenă? Unii dintre cei mai frecvenți factori declanșatori ai migrenei includ: Stres Modificări hormonale Anumite medicamente Modificări la nivelul somnului Schimbări meteorologice Activitate fizică intensă Substanțe care creează dependență precum cofeina sau tutunul Dietă: unele alimente care pot provoca migrenă, excesul de alcool, săritul peste mese, dietele de tot felul, renunțarea la cafea, deshidratarea, consumul de alimente nesănătoase (alimente care conțin, de exemplu, glutamat monosodic) Expunerea la lumini puternice, zgomote puternice sau mirosuri puternice.   Care sunt factorii de risc? O migrenă poate afecta pe oricine, la orice vârstă, de la copii până la adulți. Femeile sunt mai susceptibile decât bărbații de a experimenta o migrenă. Alți factori de risc includ: Istoric familial de migrene Anumite afecțiuni precum depresia, anxietatea, tulburări de somn și epilepsie Utilizarea regulată a produselor din tutun Diagnosticarea migrenei Medicul își poate da seama dacă pacientul suferă de migrenă dacă este vorba despre: o durere care durează între 4-72 de ore. Poate fi tratată inadecvat sau poate să nu fie tratată. o durere care nu se ameliorează, sau care trezește pacientul din somn noaptea. cefaleea care se agravează, sau care se repetă, la intervale tot mai mici de timp. cefaleea care se asociază cu alte manifestări. Dacă medicul specialist are nevoie de o confirmare pentru a stabili diagnosticul poate apela la alte investigații: examinarea neurologică (neurologie); examenul de fund de ochi; măsurarea tensiunii arteriale; imagistica cerebrală (CT, RMN). Tratamentul migrenei Nu există un remediu pentru migrene. Dar un medic vă poate ajuta să gestionați simptomele migrenei prin următoarele: Medicamente Evitarea declanșatorilor migrenei Există două tipuri de medicamente disponibile cele utilizate pentru a preveni sau pentru a ameliora simptomatologia durerii. Medicamentele care ajută la ameliorarea durerii includ: ibuprofen; aspirină; paracetamol; triptani: pot fi sub formă de comprimate, spray nazal. Aceste medicamente nu sunt recomandate persoanelor cu risc de AVC, sau infarct miocardic acut; opioide; antiemetice (împotriva manifestărilor de greață și a vărsăturilor): metoclopramid. Medicamentele care pot preveni apariția migrenelor includ: Medicamente anticonvulsivante (acid valproic, topiramat) Beta-blocante (atenolol, propranolol, nadolol) Blocante ale canalelor de calciu (verapamil) Anticorpi monoclonali (erenumab, fremanezumab, galcanezumab) Antidepresive triciclice (amitriptilină, nortriptilină, doxepină) Inhibitori ai recaptării serotoninei și norepinefrinei (venlafaxină, duloxetină) Fiecare medicament are efecte adverse, mai mult sau mai puțin neplăcute. Medicul este singurul care poate prescrie medicamentul cel mai potrivit pentru starea pacientului. Cum putem preveni migrena?  În cazul în care vă confruntați cu migrene, este posibil să nu le puteți preveni complet, dar există măsuri pentru a diminua frecvența și intensitatea acestora. Determinați factorii declașatori, astfel încât să puteți preveni sau să gestionați apariția migrenelor. În plus față de evitarea factorilor declanșatori puteți încerca să preveniți durerea sau să găsiți ameliorarea migrenei în următoarele moduri: Faceți sport regulat. Exercițiile aerobice precum mersul pe jos, joggingul, alergatul și mersul cu bicicleta sunt asociate cu o scădere a atacurilor de migrenă. Mențineți un program regulat. Dacă dormiți, mâncați și faceți exerciții fizice la un program regulat, este posibil să aveți mai puține simptome de migrenă. Gestionați-vă stresul. Femeile care au tendința de a face migrene în preajma menstruației pot lua medicamente preventive pentru a scădea riscul apariției acestora. Încercați dispozitivele de prevenire. Stimularea transcutanată a nervului supraorbital (t-SNS) este un fel de bandă portabilă. Acest dispozitiv trimite impulsuri electrice către nervul trigemen, care este asociat cu migrene. Dispozitivul poate provoca furnicături sau senzație de masaj. Utilizați medicamente preventive.… Citeste articol »

Citește în continuare:

Dexametazona

Ce este dexametazona? Dexametazona, un corticosteroid, este similar cu un hormon natural produs de glandele suprarenale. Este adesea folosit pentru Citeste articol »

Melatonina (hormonul somnului): Rol și beneficii pentru organism

Ce este melatonina? Melatonina este un hormon eliberat în principal de glanda pineală, noaptea și a fost asociată de mult Citeste articol »

ADHD la adulti și copii- semne, simptome, tratament

Ce este ADHD? ADHD este una dintre cele mai frecvente tulburări de neurodezvoltare care apare în copilărie. De obicei, este Citeste articol »

Ce este pancreatita? Pancreatita este o afecțiune gravă, caracterizată prin inflamarea pancreasului. Ea apare atunci când sucurile şi enzimele digestive atacă pancreasul (organ aflat în partea superioară și central-profundă a abdomenului, care produce enzime digestive (funcție exocrină) și insulină (funcție endocrină). Pancreatita este o boală care nu se tratează şi nu se vindecă, dar evoluează în timp şi, în cazurile avansate de boală, afectează iremediabil pancreasul, iar organismul pacientului nu va mai putea digera alimentele sau produce hormoni specifici. Există două tipuri de pancreatită determinate de modul de instalare al bolii: acută; cronică. Pancreatita acuta Pancreatita acută este o afecțiune temporară. Se produce atunci când pancreasul încearcă să se recupereze după o leziune minoră, pe termen scurt. Majoritatea persoanelor cu pancreatită acută se vor recupera complet în câteva zile cu îngrijiri de susținere: odihnă, hidratare și ameliorarea durerii. Cu toate acestea, un caz foarte sever de pancreatită acută poate provoca complicații grave de sănătate, unele dintre ele punând viața în pericol. Pancreatită cronică Pancreatita cronică este o afecțiune pe termen lung, progresivă. Nu dispare și se agravează în timp. Pancreatita cronică va provoca în cele din urmă daune de durată pancreasului. Inflamația constantă provoacă cicatrizarea țesuturilor pancreasului (fibroză), ceea ce le împiedică să producă enzime și hormoni. Care sunt cauzele pancreatitei? Atunci când enzimele digestive din pancreas sunt eliberate anormal, acestea pot provoca inflamație și deteriorarea pancreasului. În pancreatita acută, această inflamație se declanșează brusc și este adesea reversibilă. În pancreatita cronică, inflamația poate fi continuă, dar poate să nu fie la fel de intensă. Principala cauză a pancreatitei în majoritatea părților lumii este boala litiază biliară. Calculii biliari sunt depozite mici, dure, de obicei formate din colesterol sau bilirubină, care se dezvoltă în vezica biliară (organul de sub ficat care eliberează bila în intestinul subțire). Calculii biliari pot bloca canalele care conectează pancreasul de intestinul subțire, iar enzimele pancreatice încep să deterioreze pancreasul în sine.  Alcoolul este una dintre cele mai frecvente cauze ale pancreatitei acute. O altă cauză relativ comună este hipertrigliceridemia. Alte cauze mai puțin frecvente ale pancreatitei sunt: Efecte secundare ale anumitor medicamente Leziuni abdominale, cum ar fi traumatisme Hipercalcemie (creșterea calciului în sânge) Variație anatomică rară în pancreas Tumora pancreatică (aceasta este rară și chiar mai puțin frecventă la persoanele sub 55 de ani) Anumite infecții virale, cum ar fi oreion sau pneumonie (acest lucru este foarte rar și de obicei cauzează doar cazuri acute) Care sunt factorii de risc ai pancreatitei? Fumatul și consumul excesiv de alcool sunt doi dintre cei mai mari factori de risc pentru pancreatită. Anumite persoane pot avea, de asemenea, gene specifice care cresc riscul dezvoltării pancreatitei. Incidențe mai mari sunt asociate cu următoarele gene: Gena tripsinogenului cationic (PRSS1) Gena inhibitorului tripsinei secretorii pancreatice (SPINK1) Gena reglatoare a conductanței transmembranare a fibrozei chistice (CFTR) Gena chimotripsinogenului (CTRC) Gena carboxi peptidazei A1 (CPA1) Care sunt principalele simptome ale pancreatitei? Simptomul principal al pancreatitei este durerea abdominală.  Simptomele pancreatitei acute: Durere moderată până la severă, cel mai frecvent este resimțită în capul pieptului, sub stern și adesea iradiază în spate. Se accentuează, de regulă, dacă pacientul se întinde pe spate și după ce mănâncă.  Greața și vărsături Scăderea poftei de mâncare și scăderea în greutate. Steatoree: prezența în scaun a grăsimilor, scaunele devin uleioase. Ritmul cardiac accelerat. Scăderea tensiunii arteriale. Simptomele pancreatitei cronice: Acestea sunt similare cu cele ale formei acute. Dar este posibil să includă și: Durere constantă în zona abdominală superioară, care iradiază spre spate. Această durere poate fi invalidantă. Diaree și pierdere în greutate, deoarece pancreasul nu eliberează suficiente enzime pentru a descompune alimentele Greață și vărsături Scaune grase, uleioase, cu miros urat. Cum se simte durerea din pancreatită? Durerea abdominală din pancreatită poate fi moderată până la severă și poate radia spre spate. Pancreatita acută tinde să fie mai severă, cu o calitate penetrantă. Abdomenul poate fi sensibil la atingere. În cazul pancreatitei cronice, durerea poate varia în intensitate. Poate să fie intermitentă, dar de-obicei nu dispare complet. Durerea poate fi agravată de: clinostatism, tuse, exercițiu fizic, alimentație dar și ameliorată de: poziție dreaptă, aplecatul înainte, alimentație redusă. Diagnosticul pancreatitei Multe afecțiuni medicale diferite care necesită tratamente diferite pot provoca dureri abdominale intense, cum ar fi apendicita, boala vezicii biliare, diverticulita sau chiar ruptura unui vas de sânge foarte mare numit aortă. Este important ca medicul dumneavoastră să excludă aceste alte cauze potentiale, pentru a stabili diagnosticul corect. Istoricul medical și examenul obiectiv sunt o parte importantă a diagnosticului. De obicei, teste de laborator suplimentare sunt, de asemenea, utilizate pentru a ajuta la diagnosticarea pancreatitei. Diagnosticul pancreatitei acute Amilază pancreatică: Acesta este un indicator puternic al pancreatitei acute dacă este crescută la trei ori nivelul normal (intervalul normal este de 40 până la 140 de unități pe litru (U/L). Lipaza pancreatică: Acest test este utilizat în mod similar testului de amilază; pancreatita este indicată dacă este crescută de trei ori nivelul normal (intervalul normal este de la 0 la 160 de unități pe litru (U/L). Bilirubina: Este utilizată împreună cu alte teste de sânge pentru a verifica dacă există blocaje în căile biliare. radiografie abdominală și pulmonară: semne de obstrucție intestinală (“ansa santinelă”, nivele hidroaerice), atelectazie, infiltrate pulmonare, efuziuni pleurale etc.; Ecografie abdominală: pancreas crescut în volum și cu scăderea ecogenității, calculi sau mal în vezica biliară; Computer tomograf (CT) abdominal: creștere difuză sau focală a glandei, prezența țesutului necrotic, prezența dilatării ducte pancreatice și a calcului obstructive; Imagistică prin Rezonanță magnetică (RMN): modificări similare celor de la CT. Pot fi necesare alte analize de sânge, mai ales în cazul pancreatitei acute severe sau dacă cauza de bază a pancreatitei este necunoscută. Diagnosticul pancreatitei cronice amilaza și lipaza pancreatică pot crește uneori în acutizări dureroase; bilirubina și fosfataza alcalină pot crește în compresii ale canalului biliar din cauza edemului pancreatic; deficit de vitamine liposolubile (în special al vitaminei D); creșteri ale trigliceridelor serice (> 1000 mcg/mL) la pacienții cu PC din cauza hipertrigliceridemiei; niveluri crescute în ser a imunoglobulinei G4 la pacienții cu pancreatită autoimună tip 1;… Citeste articol »

Citește în continuare:

Dexametazona

Ce este dexametazona? Dexametazona, un corticosteroid, este similar cu un hormon natural produs de glandele suprarenale. Este adesea folosit pentru Citeste articol »

Melatonina (hormonul somnului): Rol și beneficii pentru organism

Ce este melatonina? Melatonina este un hormon eliberat în principal de glanda pineală, noaptea și a fost asociată de mult Citeste articol »

ADHD la adulti și copii- semne, simptome, tratament

Ce este ADHD? ADHD este una dintre cele mai frecvente tulburări de neurodezvoltare care apare în copilărie. De obicei, este Citeste articol »

Ce este boala Alzheimer? Boala Alzheimer este o afecțiune cerebrală caracterizata de formarea plăcilor anormale de peptide in țesutul cerebral care în timp provoacă un declin progresiv al abilităților de memorie, gândire, învățare și organizare. În cele din urmă, afectează capacitatea unei persoane de a desfășura activități zilnice de bază. Boala Alzheimer este cea mai frecventă cauză a demenței. Simptomele bolii Alzheimer se agravează în timp. Cercetătorii cred că procesul bolii poate începe cu 10 ani sau mai mult înainte de apariția primelor simptome. Boala Alzheimer afectează cel mai frecvent persoanele cu vârsta peste 65 de ani. Care sunt cauzele bolii Alzheimer? Patologia este cauzată de o acumulare anormală de proteine în creier. Acumularea acestor proteine, proteina amiloidă și proteina tau, provoacă moartea celulelor cerebrale. Creierul uman conține peste 100 de miliarde de celule nervoase și alte tipuri de celule. Celulele nervoase lucrează împreună pentru a îndeplini toate activitatea necesară pentru a îndeplini funcții precum gândirea, învățarea, amintirea și planificarea. Oamenii de știință cred că proteina amiloidă se acumulează în celulele cerebrale, formând mase mai mari numite plăci. Aceste plăci blochează comunicarea dintre celulele nervoase, ceea ce le împiedică să-și desfășoare procesele. Moartea lentă și continuă a celulelor nervoase are ca rezultat simptomele bolii Alzheimer. Moartea celulelor nervoase începe într-o zonă a creierului (de obicei în zona care controlează memoria – hipocampul) și ulterior se răspândește la nivelul altor regiuni cerebrale. În ciuda cercetărilor în curs, nu se cunoaște cauza acumulării acestor proteine. Până în momentul de față se crede că o mutație genetică poate provoca boala Alzheimer cu debut precoce. Ei cred că boala Alzheimer cu debut tardiv este provocată datorită unei serii complexe de modificări ale creierului care pot apărea de-a lungul deceniilor. O combinație de factori genetici, de mediu și de stil de viață contribuie probabil la cauza afecțiunii. Care sunt etapele bolii Alzheimer? Organizațiile pentru boala Alzheimer și furnizorii de servicii medicale folosesc diverși termeni pentru a descrie etapele bolii Alzheimer pe baza simptomelor. În timp ce termenii variază, toate etapele urmează același model – simptomele bolii se agravează progresiv în timp. Totuși, nu există ca două persoane să experimenteze boala în același mod. Fiecare persoană cu boala Alzheimer va progresa prin stadiile bolii într-un ritm diferit. Nu toate schimbările vor avea loc la fiecare persoană. Uneori poate fi dificil ca o persoană sa fie plasată într-o anumită etapă, deoarece ele se pot suprapune. Unele organizații încadrează etapele bolii Alzheimer în termeni de demență: Boala Alzheimer preclinica. Deficiență cognitivă ușoară (MCI) din cauza bolii Alzheimer. Demență ușoară din cauza bolii Alzheimer. Demență moderată din cauza bolii Alzheimer Demență severă din cauza bolii Alzheimer. Alte organizații explică mai larg etapele ca: Usor. Moderat. Sever. Semne și simptome ale bolii Alzheimer Semnele și simptomele bolii Alzheimer variază în funcție de stadiul afecțiunii. În general, simptomele bolii implică o scădere treptată a unora, majoritatea sau toate dintre următoarele: Memorie. Raționamentul și gestionarea sarcinilor complexe. Limba. Înțelegerea formei vizuale și a relației cu spațiul. Comportament și personalitate. Persoanele cu pierderi de memorie sau alte semne de Alzheimer pot avea dificultăți în a-și recunoaște declinul mental. Aceste semne pot fi mai evidente pentru cei dragi. Oricine se confruntă cu simptome asemănătoare demenței ar trebui să consulte un medic specializat cât mai curând posibil. Diagnosticarea bolii Alzheimer În vederea diagnosticului se folosesc mai multe metode pentru a determina dacă o persoană cu probleme de memorie are boala Alzheimer. Acest lucru se datorează faptului că multe alte afecțiuni, în special afecțiunile neurologice, pot provoca demență și alte simptome ale bolii Alzheimer. În pașii de început ai diagnosticului de Alzheimer, se vor pune întrebări pentru a înțelege mai bine sănătatea și viața de zi cu zi a pacientului. Medicul dumneavoastră poate cere, de asemenea, unei persoane apropiate dvs., cum ar fi un membru al familiei sau îngrijitor,  o perspectivă asupra simptomelor dumneavoastră. Vor întreba despre: Sănătate generală. Medicamentele curente. Istoricul medical. Capacitatea de a desfasura activitati zilnice. Schimbări de dispoziție, comportament și personalitate. Ulterior vor fi efectuate următoarele examinări și teste în vederea confirmării diagnosticului: Examen fizic și un examen neurologic. Examen de stare mentală, care include teste pentru a evalua memoria, rezolvarea problemelor, atenția, matematica de bază și limbajul. Teste medicale standard, cum ar fi analize de sânge și urină, pentru a exclude alte posibile cauze ale simptomelor. Teste de imagistică cerebrală, cum ar fi un CT cerebral, RMN cerebral sau tomografie cu emisie de pozitroni, pentru a susține un diagnostic de Alzheimer sau pentru a exclude alte posibile afecțiuni. Tratamentul bolii Alzheimer Nu există leac pentru boala Alzheimer, dar anumite medicamente pot încetini temporar agravarea simptomelor de demență. Medicamentele și alte intervenții pot ajuta, de asemenea, cu simptomele comportamentale. Începerea tratamentului cât mai devreme posibil ar putea ajuta la menținerea funcționării zilnice pentru o perioadă. Cu toate acestea, medicamentele actuale nu vor opri sau inversa cursul afecțiunii. Deoarece boala Alzheimer afectează pe fiecare în mod diferit, tratamentul este foarte individualizat. Este necesară o strânsă legătură între medicul curant, pacientul cu Alzheimer și cu persoanele care îi îngrijesc pentru a determina cel mai bun plan de tratament. Administrația SUA pentru Alimente și Medicamente (FDA) a aprobat două tipuri de medicamente pentru a trata simptomele bolii Alzheimer: Inhibitori de colinesteraza. Antagonişti ai NMDA. FDA a dat aprobarea accelerată pentru aducanumab (Aduhelm™). Medicamentul ajută la reducerea depozitelor de amiloid din creier și astfel se poate ameliora evoluția bolii. Aducanumab este un medicament nou, iar cercetătorii i-au studiat efectele la persoanele care trăiesc cu boala Alzheimer timpurie. Din acest motiv, poate ajuta pacienții doar în stadiul incipient. Sfaturi pentru prevenirea bolii Alzheimer Deși există anumiți factori de risc pentru boala Alzheimer pe care nu îi puteți modifica, cum ar fi vârsta și genetica, este posibil să puteți gestiona alți factori pentru a vă ajuta să reduceți riscul. Factorii de risc pentru boala Alzheimer includ: Vârsta (în vârstă este principalul factor de risc). Genetica. Leziuni traumatice ale capului. Depresie. Boli cardiovasculare și boli cerebrovasculare. Tensiune arterială crescută. Colesterol ridicat. Diabet. Fumat. Obezitatea. Cercetările arată că un… Citeste articol »

Citește în continuare:

Dexametazona

Ce este dexametazona? Dexametazona, un corticosteroid, este similar cu un hormon natural produs de glandele suprarenale. Este adesea folosit pentru Citeste articol »

Melatonina (hormonul somnului): Rol și beneficii pentru organism

Ce este melatonina? Melatonina este un hormon eliberat în principal de glanda pineală, noaptea și a fost asociată de mult Citeste articol »

ADHD la adulti și copii- semne, simptome, tratament

Ce este ADHD? ADHD este una dintre cele mai frecvente tulburări de neurodezvoltare care apare în copilărie. De obicei, este Citeste articol »

Ce este endometrioza? Endometrioza, este o problemă frecventă de sănătate la femei. Își ia numele de la cuvântul endometru, țesutul care căptușește în mod normal uterul. Endometrioza apare atunci când un țesut similar cu mucoasa uterului se dezvoltă în afara uterului și în alte zone ale corpului. Cel mai adesea, endometrioza se găsește la nivelul: Ovarelor Trompelor uterine Suprafaței exterioare a uterului Alte zone în care se poate dezvolta includ vaginul, colul uterin, vulva, intestinul, vezica urinară sau rectul. Rareori, endometrioza apare în alte părți ale corpului, cum ar fi plămânii, creierul și pielea. Endometrioza poate apărea la orice persoană de sex feminin care are menstruație, dar este mai frecventă la femeile între 30 și 40 de ani. Șansele de a face endometrioză sunt mai mari dacă: Nu ați avut niciodată copii Perioadele menstruale durează mai mult de șapte zile Aveți cicluri menstruale scurte (27 de zile sau mai puțin) Un membru al familiei (mamă, mătușă, soră) are endometrioză Aveți o problemă de sănătate care blochează fluxul normal de sânge menstrual din corp în timpul menstruației Semnele si simptomele endometriozei Următoarele sunt cele mai frecvente simptome pentru endometrioză, dar fiecare femeie poate experimenta simptome diferite sau unele pot să nu prezinte simptome deloc. Acestea includ: Durere. Acesta este cel mai frecvent simptom. Femeile cu endometrioză pot avea multe tipuri diferite de durere precum: Crampe menstruale foarte dureroase. Durerea se poate agrava în timp. Durere cronică (de lungă durată) în partea inferioară a spatelui și a pelvisului Durere în timpul sau după actul sexual. Aceasta este de obicei descrisă ca o durere „profundă” și este diferită de durerea resimțită lin timpul penetrării vaginale. Dureri intestinale Mișcări dureroase ale intestinului sau durere la urinare în timpul perioadelor menstruale. În cazuri rare, puteți găsi și sânge în scaun sau urină. Sângerări sau pete între perioadele menstruale. Acest lucru poate fi cauzat de altceva decât endometrioză. Dacă se întâmplă des, ar trebui să vă adresați medicului dumneavoastră. Infertilitate sau imposibilitatea de a rămâne însărcinată. Probleme digestive. Acestea includ diaree, constipație, balonare sau greață, în special în timpul perioadelor menstruale. Care sunt cauzele endometriozei? Nimeni nu cunoaște cauza exactă a bolii. Sunt studiate mai multe teorii posibile: Probleme cu fluxul menstrual. Fluxul menstrual retrograd este cea mai probabilă cauză a endometriozei. O parte din țesutul vărsat în timpul perioadei curge prin trompele uterine în alte zone ale corpului, cum ar fi pelvisul. Factori genetici. Deoarece endometrioza rulează în familii, aceasta poate fi moștenită. Probleme ale sistemului imunitar. Un sistem imunitar defectuos nu poate găsi și distruge țesutul endometrial care crește în afara uterului. Tulburările sistemului imunitar și anumite tipuri de cancer sunt mai frecvente la femeile cu endometrioză. Hormonul estrogen pare să promoveze endometrioza. Cercetările analizează dacă endometrioza este o problemă a sistemului hormonal al organismului. Interventiile chirurgicale. În timpul unei intervenții chirurgicale în zona abdominală, cum ar fi operația de cezariană sau o histerectomie, țesutul endometrial ar putea fi prelevat și mutat din greșeală. De exemplu, țesutul endometrial a fost găsit în cicatrici abdominale. Factori de risc Studiile arată că femeile prezintă un risc mai mare de endometrioză dacă: Au o mamă, soră sau fiică cu endometrioză Au menstruație de la o vârstă fragedă (înainte de 11 ani) Au cicluri menstruale scurte (mai puțin de 27 de zile) Prezintă menstruații abundente care durează mai mult de 7 zile Sunt infertile Unele studii sugerează că un indice de masă corporală scăzut poate crește riscul de a dezvolta endometrioză. Tipuri de endometrioză Există trei tipuri principale de endometrioză, în funcție de locul în care se află: Leziune peritoneală superficială. Acesta este cel mai comun tip. Sunt prezente leziuni la nivelul peritoneului, o peliculă subțire care vă acoperă cavitatea pelviană. Endometriom (leziune ovariană). Aceste chisturi întunecate, pline de lichid, se formează adânc în ovare. Ele nu răspund bine la tratament și pot deteriora țesutul sănătos. Endometrioza profund infiltranta. Acest tip crește sub peritoneu și poate implica organe din apropierea uterului, cum ar fi intestinele sau vezica urinară. Aproximativ 1% până la 5% dintre femeile cu endometrioză au această formă. Tot ce trebuie sa stii despre Endometrioza si Infertilitate. Endometrioza este cauza principală a infertilității. Afectează un număr semnificativ de femei din întreaga lume, multe între 30 și 40 de ani. Aproape 2 din 5 femei care nu pot rămâne însărcinate o au. Dacă endometrioza interferează cu organele de reproducere, capacitatea de a rămâne însărcinată poate deveni o problemă: Când țesutul endometrial se înfășoară în jurul ovarelor, poate bloca eliberarea ovulelor Țesutul poate bloca spermatozoizii să ajungă în trompele uterine Poate împiedica un ovul fertilizat să ajungă de la nivelul tuburilor către uter Un chirurg poate rezolva aceste probleme, dar endometrioza poate îngreuna conceperea în alte moduri: Poate schimba echilibrul hormonal al corpului Poate determina sistemul imunitar al corpului să atace embrionul Poate afecta stratul de țesut care căptușește uterul în care oul se implantează Medicul poate îndepărta chirurgical țesutul endometrial. Acest lucru eliberează calea spermatozoizilor pentru a favoriza fertilizarea ovulului Dacă intervenția chirurgicală nu este o opțiune, se poate lua în considerare înseminarea intrauterină (IUI), care implică introducerea spermei partenerului direct în uter. Medicul poate sugera asocierea IUI cu „hiperstimularea ovariană controlată”, ceea ce înseamnă utilizarea medicamentelor pentru a stimula ovarele. Femeile care folosesc această tehnică au mai multe șanse să rămână însărcinate decât cele care nu beneficiază de ea. Fertilizarea in vitro (FIV) este o altă opțiune. Poate crește șansele de a rămâne însărcinată, dar statisticile privind sarcinile FIV variază. Cum se pune diagnosticul de endometrioză si ce analize sunt necesare? Dacă aveți simptome de endometrioză, discutați cu medicul dumneavoastră. Diagnosticul începe cu un medic ginecolog sau alt furnizor de servicii medicale care evaluează istoricul medical al pacientului și efectuează un examen fizic, inclusiv un examen pelvian. Examenul pelvian. În timpul unui examen pelvian, medicul va detecta chisturi mari sau cicatrici în spatele uterului. Zonele mai mici de endometrioză sunt mai greu de simțit. Ultrasonografia. O tehnică imagistică de diagnosticare care utilizează unde sonore de înaltă frecvență pentru a crea o imagine a organelor interne… Citeste articol »

Citește în continuare:

Dexametazona

Ce este dexametazona? Dexametazona, un corticosteroid, este similar cu un hormon natural produs de glandele suprarenale. Este adesea folosit pentru Citeste articol »

Melatonina (hormonul somnului): Rol și beneficii pentru organism

Ce este melatonina? Melatonina este un hormon eliberat în principal de glanda pineală, noaptea și a fost asociată de mult Citeste articol »

ADHD la adulti și copii- semne, simptome, tratament

Ce este ADHD? ADHD este una dintre cele mai frecvente tulburări de neurodezvoltare care apare în copilărie. De obicei, este Citeste articol »

Ce este vitamina D? Vitamina D este o vitamină solubilă în grăsimi care este implicată în multe funcții esențiale ale corpului. Corpul dumneavoastră are nevoie de această vitamină și pentru a construi și menține oasele sănătoase. Acest lucru se datorează faptului că corpul poate absorbi calciul, componenta principală a oaselor, numai atunci când este prezentă vitamina D. Tipuri de Vitamina D Vitamina D este o vitamină solubilă în grăsimi. Există două forme naturale de vitamina D: ergocalciferol (vitamina D2) sintetizat de plante și colecalciferol (vitamina D3) sintetizat de pielea mamiferelor. Oamenii își obțin cea mai mare parte a vitaminei D din acțiunea luminii solare asupra pielii. Astfel, radiațiile ultraviolete (UV) B și efectul de căldură al pielii transformă 7-dehidrocolesterolul în colecalciferol. Cele două forme de vitamina D în dietă și suplimente, sunt: Vitamina D2 (ergocalciferol): se găsește în unele ciuperci. Vitamina D3 (colecalciferol): se găsește în peștele gras, uleiul de ficat de pește și gălbenușurile de ou. Ce rol are vitamina D în organism? Vitamina D are mai multe funcții importante. Poate că cele mai importante sunt reglarea absorbției calciului și fosforului și facilitarea funcției normale a sistemului imunitar. Obținerea vitaminei D este importantă pentru creșterea și dezvoltarea oaselor și a dinților, precum și pentru o rezistență îmbunătățită la anumite boli. Vitamina D reglează multe funcții celulare din corp. Proprietățile sale antiinflamatorii, antioxidante și neuro-protectoare susțin sănătatea imunitară, funcția musculară și activitatea celulelor creierului. Vitamina D la femei În timpul menopauzei, scăderea estrogenilor are ca rezultat creșterea turnover-ului osos, o scădere a densității minerale osoase și un risc crescut de fractură. Tratamentul este cu suplimente de vitamina D. Există recomandări precise cu privire la un aport suficient de vitamina D pentru a preveni pierderea osoasă la femeile aflate în peri și postmenopauză. Femeile însărcinate și care alăptează sunt mai expuse deficitului de vitamina D. Vitamina D, prin efectul său asupra funcției imunitare, joacă un rol dincolo de metabolismul calciului și al oaselor asupra stării de sănătate atât a mamei, cât și a fătului ei. După naștere, acest proces persistă; mama care alăptează continuă să fie principala sursă de vitamina D pentru copilul ei. Astfel, atât în ​​timpul sarcinii, cât și în timpul alăptării, deficiența maternă prezice deficiența fetală și a sugarului. Un nivel adecvat de vitamina D este important pentru dezvoltarea scheletului fetal, formarea smalțului dentar și, probabil, creșterea și dezvoltarea generală a fătului. Fătul femeii care are deficit de vitamina D în timpul sarcinii va fi deficitar în timpul gestației, deoarece mama este singura sursă de vitamina D a fătului. Astfel de stări de deficiență se extind dincolo de sarcină până la alăptare. Dacă o femeie care alăptează este deficitară, laptele matern va fi deficitar, iar bebelușul primitor va fi de asemenea deficitar. În schimb, atunci când o mamă are suficientă vitamină D, transferul de vitamina D în laptele ei este suficient pentru a oferi o cantitate adecvată de substrat pentru copilul care alăptează. Rolul Vitaminei D la bebeluși si copii Nou-născuții nevoie de vitamina D pentru că: pielea lor este foarte sensibilă la soare și nu ar trebui să fie în lumina directă a soarelui, alimentele lor (laptele matern sau alimentele solide) ar putea să nu aibă suficientă vitamina D, între 0 și 12 luni bebelușii cresc foarte repede și au o nevoie mai mare de vitamina D pentru a forma oase puternice. La copii, o deficiență severă de vitamina D poate provoca întârzieri în creștere și rahitism, o boală în care oasele devin moi. Rolul vitaminei D la adolescenți În timpul pubertății, masa scheletică se dublează. Dacă adolescenții nu dezvoltă suficientă masă osoasă, ei sunt expuși riscului de osteoporoză (în care oasele devin fragile și se fracturează ușor) pe măsură ce îmbătrânesc. Vitamina D ajută organismul să absoarbă calciul și fosforul din alimentele pe care le consumăm, iar împreună formează oasele și le mențin puternice. Vitamina D – Beneficii pentru sănătate Pe lângă beneficiile sale principale, cercetările sugerează că vitamina D poate juca și un rol în: Reducerea riscului de scleroză multiplă (SM). O revizuire din 2018 a studiilor a constatat că nivelurile scăzute de vitamina D sunt legate de un risc crescut de SM. Scăderea șansei de a avea boli de inimă. Nivelurile scăzute de vitamina D au fost asociate cu un risc crescut de boli de inimă, cum ar fi hipertensiune arterială, insuficiență cardiacă și accident vascular cerebral. Dar nu este clar dacă deficiența de vitamina D contribuie la bolile de inimă sau pur și simplu indică o sănătate precară atunci când aveți o afecțiune cronică. Reducerea probabilității apariției unor boli grave. Deși studiile sunt mixte, vitamina D poate reduce probabilitatea gripei severe și a infecțiilor cu COVID-19. O analiză recentă a constatat că nivelurile scăzute de vitamina D contribuie la sindromul de detresă respiratorie acută. Sprijinirea sănătății imunitare. Persoanele care nu au niveluri adecvate de vitamina D ar putea prezenta un risc crescut de infecții și boli autoimune, cum ar fi artrita reumatoidă, diabetul de tip 1 și bolile inflamatorii intestinale. Cancer. Constatările privind beneficiile vitaminei D pentru prevenirea cancerului sunt mixte. Sunt necesare mai multe studii pentru a determina dacă suplimentarea cu vitamina D poate reduce riscul anumitor tipuri de cancer. Sănătatea cognitivă. Cercetările arată că nivelurile scăzute de vitamina D din sânge sunt asociate cu declinul cognitiv. Cu toate acestea, sunt necesare mai multe studii pentru a determina beneficiile suplimentelor cu vitamina D pentru sănătatea cognitivă. Tulburări osoase moștenite. Suplimentele de vitamina D pot fi folosite pentru a ajuta la tratarea tulburărilor ereditare care rezultă din incapacitatea de a absorbi sau procesa vitamina D, cum ar fi hipofosfatemia familială. Osteomalacie. Suplimentele de vitamina D sunt utilizate pentru a trata adulții cu deficiență severă de vitamina D, ceea ce duce la pierderea conținutului de minerale osoase, dureri osoase, slăbiciune musculară și oase moi (osteomalacie). Osteoporoza. Studiile sugerează că persoanele care primesc suficientă vitamina D și calciu în dieta lor pot încetini pierderea minerală osoase, pot ajuta la prevenirea osteoporozei și pot reduce fracturile osoase. Adresați-vă medicului dumneavoastră dacă aveți nevoie de un… Citeste articol »

Citește în continuare:

Dexametazona

Ce este dexametazona? Dexametazona, un corticosteroid, este similar cu un hormon natural produs de glandele suprarenale. Este adesea folosit pentru Citeste articol »

Melatonina (hormonul somnului): Rol și beneficii pentru organism

Ce este melatonina? Melatonina este un hormon eliberat în principal de glanda pineală, noaptea și a fost asociată de mult Citeste articol »

ADHD la adulti și copii- semne, simptome, tratament

Ce este ADHD? ADHD este una dintre cele mai frecvente tulburări de neurodezvoltare care apare în copilărie. De obicei, este Citeste articol »

Ce este ADHD? ADHD este una dintre cele mai frecvente tulburări de neurodezvoltare care apare în copilărie. De obicei, este diagnosticată pentru prima dată în copilărie și adesea durează până la vârsta adultă. Copiii cu ADHD pot avea dificultăți de a acorda atenție, de a controla comportamentele impulsive sau de a fi excesiv de activi. Tipuri de ADHD Când vine vorba de ADHD, niciun diagnostic sau tratament nu se potrivește tuturor. Fiecare e diferit. Asociația Americană de Psihiatrie a identificat trei tipuri. Fiecare are simptome diferite, iar tratamentele se bazează pe acele simptome. Tip neatent: o persoană cu acest tip trebuie să aibă cel puțin șase dintre aceste nouă simptome și foarte puține dintre simptomele de tip hiperactiv-impulsiv:   Nu este atent la detalii   Face greșeli neglijente   Eșecul de a acorda atenție și de a continua sarcina   Nu poate asculta atent o discuție   Nu este capabil să urmeze sau să înțeleagă instrucțiunile   Evită sarcinile care presupun efort   Este distras   Este uituc   Pierde necesarul de lucruri pentru îndeplinirea sarcinilor Tipul hiperactiv-impulsiv: pentru a avea acest tip, o persoană trebuie să aibă cel puțin șase dintre aceste nouă simptome și foarte puține dintre simptomele de tip neatent:   Este agitat   Se zvârcolește   Se ridică des când este pus sa stea jos   Aleargă la momente nepotrivite   Întâmpina probleme de a se juca în liniște   Vorbește prea mult   Vorbește și când nu îi este rândul să o facă   Are un comportament întrerupt   Adesea prins în mișcare ca și cum ar fi “condus de un motor” Tip combinat: acesta este cel mai frecvent tip de ADHD. Persoanele cu acest tip au simptome atât de tip neatent, cât și de tip hiperactiv-impulsiv. ADHD simptome Simptomele tulburării de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD) pot fi clasificate în 2 tipuri de probleme comportamentale: neatenție, hiperactivitate și impulsivitate. Majoritatea persoanelor cu ADHD au probleme care se încadrează în ambele categorii, dar nu este întotdeauna cazul. De exemplu, unele persoane cu afecțiunea ADHD pot avea probleme cu neatenția, dar nu si cu hiperactivitate sau impulsivitate.Această formă de ADHD este cunoscută și sub numele de tulburare de deficit de atenție (ADD). ADD poate trece uneori neobservat, deoarece simptomele pot fi mai puțin evidente. Simptome la copii Neatentie Principalele semne de neatenție sunt:   Au o durată scurtă de atenție fiind ușor distrași   Fac  greșeli nepăsătoare – de exemplu la temele școlare   Sunt uituci sau pierd lucruri   Sunt incapabili să se țină de sarcini care sunt obositoare sau consumatoare de timp   Par a fi incapabil să asculte sau să execute instrucțiuni, activități sau sarcini în continuă schimbare   Au dificultăți în organizarea sarcinilor Hiperactivitate și impulsivitate Principalele semne de hiperactivitate și impulsivitate sunt:   Neputința de a sta nemișcat, mai ales într-un mediu calm sau liniștit   Se agita constant   Este incapabil să se concentreze asupra sarcinilor   Face mișcare fizică excesivă   Vorbește excesiv   Nu poate să-și aștepte rândul   Acționează fără să se gândească   Întrerupe  conversații   Nu percepe sentimentul de pericol Simptome adulți   Nepăsare și lipsă de atenție la detalii   Începe încontinuu sarcini noi înainte de a le termina pe cele vechi   Abilități organizatorice slabe   Incapacitatea de a se concentra sau de a stabili priorități   Pierderea sau deplasarea continuă a lucrurilor   Uită foarte des   Stare de neliniște și nervozitate   Dificultăți în a  păstra tăcerea sau în a vorbi pe rând   Oferă  răspunsuri în timp ce îi  întrerupe pe alții   Schimbări de dispoziție, iritabilitate și temperament rapid   Incapacitatea de a face față stresului   Nerăbdare extremă   Asumarea de riscuri în activități, de multe ori fără atenție sau deloc pentru siguranța personală sau siguranța celorlalți – de exemplu, conducerea periculoasă   Cine pune diagnosticul? Există mai multe tipuri de profesioniști care de obicei diagnostichează ADHD. Acestea includ: medici (în special psihiatri, pediatri, neurologi), psihologi, asistenți sociali, asistente medicale și alți consilieri sau terapeuți autorizați (de exemplu, consilieri profesioniști, terapeuți matrimoniale și familiali etc.).   Factori de risc asociați  ADHD-ului   Rudele de sânge, cum ar fi un părinte sau un frate, cu ADHD sau altă tulburare de sănătate mintală.   Expunerea la toxine de mediu, cum ar fi plumbul, care se găsește în principal în vopsea și țevi din clădirile mai vechi.   Consumul matern de droguri, consumul de alcool sau fumatul în timpul sarcinii.   Naștere prematură. Tratament ADHD Tratamentul pentru tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD) poate ajuta la ameliorarea simptomelor și poate face ca afecțiunea să fie mult mai puțin o problemă în viața de zi cu zi.   ADHD poate fi tratat folosind medicamente sau terapie, dar o combinație a ambelor este adesea cea mai bună. Tratamentul este de obicei oferit de un specialist, cum ar fi un pediatru sau un psihiatru, deși starea poate fi monitorizată si de un medic de famile Medicamentație Există 5 tipuri de medicamente autorizate pentru tratamentul ADHD:   metilfenidat   lisdexamfetamina   dexamfetamina   atomoxetină   guanfacine Aceste medicamente nu sunt un remediu permanent pentru ADHD, dar pot ajuta pe cineva cu această afecțiune să se concentreze mai bine, să fie mai puțin impulsiv, să se simtă mai calm și să învețe și să practice noi abilități. Unele medicamente trebuie luate în fiecare zi, dar unele pot fi luate doar în zilele de școală. Ocazional, pauzele de tratament sunt recomandate pentru a evalua dacă medicamentul este încă necesar. Dacă nu ați fost diagnosticat cu ADHD până la vârsta adultă, un medic de familie și un specialist pot discuta ce medicamente și terapii sunt potrivite pentru dvs. Sfaturi pentru copii cu ADHD Comportamentele impulsive, neînfricate și haotice tipice ADHD pot face activitățile de zi cu zi obositoare și stresante. Deși poate fi dificil uneori, este important să ne amintim că un copil cu ADHD nu poate se poate ajuta singura în lupta cu propriul său comportament. Persoanelor cu ADHD le este greu să-și… Citeste articol »

Citește în continuare:

Dexametazona

Ce este dexametazona? Dexametazona, un corticosteroid, este similar cu un hormon natural produs de glandele suprarenale. Este adesea folosit pentru Citeste articol »

Melatonina (hormonul somnului): Rol și beneficii pentru organism

Ce este melatonina? Melatonina este un hormon eliberat în principal de glanda pineală, noaptea și a fost asociată de mult Citeste articol »

Vitamina D – Rolul si importanța Vitaminei D pentru sanatatea organismului

Ce este vitamina D? Vitamina D este o vitamină solubilă în grăsimi care este implicată în multe funcții esențiale ale Citeste articol »

Ce este melatonina? Melatonina este un hormon eliberat în principal de glanda pineală, noaptea și a fost asociată de mult timp cu controlul ciclului somn-veghe. Reglează ciclurile de noapte și zi sau ciclurile somn-veghe. Melatonina din suplimente este, de obicei, produsă într-un laborator. Cum funcționează ,,ceasul intern,, al corpului ? Un ritm circadian sau ciclu circadian, este un proces natural, intern, care reglează ciclul somn-veghe și se repetă aproximativ la fiecare 24 de ore. Întunericul determină organismul să producă mai multă melatonină, care semnalează organismului să doarmă. Lumina scade producția de melatonină și semnalează organismului să fie treaz. Unii oameni care au probleme cu somnul au un nivel scăzut de melatonină. Se crede că adăugarea de melatonină din suplimente i-ar putea ajuta să doarmă. Rolul și proprietatile melatoninei. Studiile arată că melatonina prezintă multe bioactivități, cum ar fi activitate antioxidantă, caracteristici antiinflamatorii, creșterea imunității, activitate anticanceroasă, protecție cardiovasculară, activitate antidiabetică, anti-obezitate, neuroprotectoare și anti-îmbătrânire. Melatonina reglează ritmurile circadiene, cum ar fi ritmul somn-veghe, ritmurile neuroendocrine sau ciclurile temperaturii corpului. Melatonina poate la fel de bine să fie implicată în dezvoltarea fetală timpurie, cu efecte directe asupra placentei, dezvoltării gliale și neuronale și ar putea juca un rol ontogen în stabilirea ritmurilor diurne și sincronizarea ceasului biologic fetal. În plus, melatonina este implicată în reglarea tensiunii arteriale și a sistemului cardiovascular autonom, în reglarea sistemului imunitar dar și în diverse funcții fiziologice precum funcțiile retinei, detoxifierea radicalilor liberi și acțiunile antioxidante. Au fost raportate, de asemenea, efectele melatoninei asupra masei corporale și a reglării masei osoase. În cele din urmă, melatonina are efecte fiziologice asupra reproducerii și maturizării sexuale la mamifere prin reglarea hormonului de eliberare a gonadotropinei. Melatonina beneficii pentru organism Administrarea melatoninei pe cale orală pare să scurteze timpul necesar pentru a adormi la adulții tineri și copiii cu sindromul de somn întârziat. Tulburare de veghe de somn non-24 de ore. Administrarea melatoninei pe cale orală la culcare pare să îmbunătățească somnul la copiii și adulții care sunt orbi. Cand sunt recomandate suplimentele cu melatonina ? Posibil eficientă pentru: Tulburări de somn cauzate de anumite medicamente pentru tensiunea arterială (insomnie indusă de beta-blocante). Administrarea melatoninei pe cale orală poate reduce problemele de somn la persoanele care iau medicamente beta-blocante. Cancer. Administrarea de doze mari de melatonină oral sau sub formă de injecție, administrată de un furnizor de asistență medicală împreună cu chimioterapie sau alte tratamente pentru cancer, ar putea reduce dimensiunea tumorii și poate îmbunătăți ratele de supraviețuire la unele persoane cu cancer. Într-adevăr, efectele oncostatice ale melatoninei au fost raportate în mai multe tumori (cancer de sân, carcinom ovarian și endometrial, melanom uveal uman, cancer de prostată, hepatoame și tumori intestinale). O tulburare uterină dureroasă (endometrioză). Administrarea melatoninei pe cale orală pare să reducă durerea și utilizarea de analgezice la adulții cu această afecțiune. De asemenea, reduce durerea în timpul menstruației, a actului sexual și în timpul mersului la baie. Tensiune arterială crescută. Luarea formei cu eliberare controlată a melatoninei, pe cale orală, înainte de culcare, pare să scadă tensiunea arterială la persoanele cu hipertensiune arterială. Produsele cu eliberare imediată nu par să funcționeze. Insomnie. Administrarea melatoninei pe cale orală, pe termen scurt, pare să scurteze timpul necesar pentru a adormi la persoanele cu insomnia. Nu este clar dacă afectează timpul petrecut dormind. De asemenea, pare să fie mai util la adulții în vârstă și la cei cu anumite alte afecțiuni. Diferența de fus orar. Administrarea melatoninei pe cale orală poate îmbunătăți anumite simptome de jet lag, cum ar fi vigilența și poate reduce somnolența și oboseala în timpul zilei. Dar s-ar putea să nu ajute la scurtarea timpului necesar persoanelor cu jet lag, pentru a adormi. Migrenă. Administrarea melatoninei pe cale orală înainte de culcare poate preveni migrenele la adulți și copii. Nu este clar dacă melatonina ajută la tratarea migrenelor. Anxietate înainte de operație. Luarea melatoninei oral sau sub limbă reduce oarecum anxietatea înainte de operație la adulți. Nu este clar dacă ajută la copii. Arsuri solare. Aplicarea gelului de melatonină pe piele înainte de expunerea la soare pare să ajute la prevenirea arsurilor solare. Un grup de afecțiuni dureroase care afectează articulația și mușchii maxilarului (tulburări temporomandibulare sau TMD). Administrarea melatoninei pe cale orală la culcare timp de 4 săptămâni reduce durerea la femeile cu dureri de maxilar. Niveluri scăzute de trombocite în sânge (trombocitopenie). Administrarea melatoninei pe cale orală poate îmbunătăți numărul scăzut de trombocite asociate cu cancerul, tratamentul cancerului și alte tulburări. Cum se calculează doza zilnica necesara de melatonina pentru un somn linistit. Doză potrivită  pentru copii  Melatonina este de obicei bine tolerată atunci când este administrată în doze de până la 3 mg pe zi la copii și 5 mg pe zi la adolescenți. Doză potrivită pentru adulți Melatonina a fost folosită cel mai adesea de către adulți în doze de până la 8 mg oral, pe zi, timp de până la 6 luni. Cat timp se ia melatonina ? Melatonina este probabil sigură pentru majoritatea adulților atunci când este utilizată pe termen scurt, 6 luni. Cu toate acestea, poate fi folosită în siguranță timp de până la 2 ani. La copii, perioada este în general de 3 luni. Unele suplimente de melatonină sunt cu eliberare lentă, iar altele sunt cu eliberare rapidă. Unele produse cu melatonină pot fi plasate sub limbă pentru a se absorbi mai repede. Melatonina este, de asemenea, folosită în creme, soluții pentru gargară și geluri. Care sunt reacțiile adverse ale melatoninei ? Reacțiiile adverse sunt foarte rare. Când este administrată pe cale orală: somnolență, dureri de cap, greață, diaree, vise anormale, iritabilitate, nervozitate, neliniște, insomnie, anxietate, migrenă, letargie, hiperactivitate psihomotorie, amețeli, hipertensiune arterială, dureri abdominale, arsuri la stomac, ulcere bucale, gură uscată, hiperbilirubinemie, dermatită, transpirații nocturne, prurit, erupții cutanate, piele uscată, durere la extremități, simptome de menopauză, durere în piept, glicozurie (zahăr în urină), proteinurie (proteine ​​în urină), teste anormale ale funcției hepatice, creștere în greutate, oboseală, modificări ale dispoziției , agresivitate și senzație de mahmureală. Nu conduceți vehicule și nu folosiți utilaje timp de… Citeste articol »

Citește în continuare:

Dexametazona

Ce este dexametazona? Dexametazona, un corticosteroid, este similar cu un hormon natural produs de glandele suprarenale. Este adesea folosit pentru Citeste articol »

ADHD la adulti și copii- semne, simptome, tratament

Ce este ADHD? ADHD este una dintre cele mai frecvente tulburări de neurodezvoltare care apare în copilărie. De obicei, este Citeste articol »

Vitamina D – Rolul si importanța Vitaminei D pentru sanatatea organismului

Ce este vitamina D? Vitamina D este o vitamină solubilă în grăsimi care este implicată în multe funcții esențiale ale Citeste articol »

Ce este dexametazona? Dexametazona, un corticosteroid, este similar cu un hormon natural produs de glandele suprarenale. Este adesea folosit pentru a înlocui această substanță chimică atunci când corpul dumneavoastră nu produce suficient din ea. Ameliorează inflamația (umflare, căldură, roșeață și durere).  Când este indicată dexametazona? Dexametazona este utilizată pentru a trata anumite forme de artrită; tulburări ale pielii, sângelui, rinichilor, ochilor, tiroidei și intestinale (de exemplu, colită); alergii severe; si astm. Dexametazona este, de asemenea, utilizată pentru a trata anumite tipuri de cancer și infecții severe asociate cu inflamație puternică (COVID-19). Ce efecte are dexametazona? Ce precauții trebuie luate înainte de administrarea de dexametazonă?       spuneți medicului dumneavoastră și farmacistului dacă sunteți alergic la dexametazonă, aspirină, tartrazină (un colorant galben în unele alimente și medicamente procesate) sau la orice alte medicamente.       spuneți medicului dumneavoastră și farmacistului ce medicamente pe bază de prescripție medicală și fără prescripție medicală luați, în special anticoagulante („diluanți ai sângelui”), cum ar fi warfarina (Coumadin), medicamente pentru artrită, aspirina, ciclosporină (Neoral, Sandimmune), digoxină (Lanoxin), diuretice („pastile de apă”) ‘), efedrina, estrogen (Premarin), ketoconazol (Nizoral), contraceptive orale, fenobarbital, fenitoină (Dilantin), rifampină (Rifadin), teofilină (Theo-Dur) și vitamine.       dacă aveți o infecție fungică (alta decât pe piele), nu luați dexametazonă fără a discuta cu medicul dumneavoastră.       spuneți medicului dumneavoastră dacă aveți sau ați avut vreodată boală hepatică, renală, intestinală sau cardiacă; diabet; o glandă tiroidă subactiva; tensiune arterială crescută; boală mintală; miastenia gravis; osteoporoză; infecție cu herpes ocular; convulsii; tuberculoza (TB); sau ulcere.       spuneți medicului dumneavoastră dacă sunteți gravidă, intenționați să rămâneți gravidă sau alăptați. Dacă rămâneți gravidă în timp ce luați dexametazonă, adresați-vă medicului dumneavoastră.       dacă aveți o intervenție chirurgicală, inclusiv o intervenție chirurgicală dentară, spuneți medicului sau stomatologului că luați dexametazonă.       dacă aveți antecedente de ulcere sau luați doze mari de aspirină sau alte medicamente pentru artrită, limitați-vă consumul de băuturi alcoolice în timp ce luați acest medicament. Dexametazona face stomacul și intestinele mai susceptibile la efectele iritante ale alcoolului, aspirinei și anumitor medicamente pentru artrită: acest efect crește riscul de ulcer. Ce instrucțiuni dietetice speciale ar trebui să urmez? Medicul dumneavoastră vă poate instrui să urmați o dietă săracă în sodiu, bogată în potasiu sau bogată în proteine. Urmați aceste instrucțiuni.  Dexametazona poate provoca dureri de stomac. Luați dexametazonă cu alimente sau lapte. Dexametazona poate provoca reacții adverse. Spuneți medicului dumneavoastră dacă oricare dintre aceste simptome este sever sau nu dispare: stomac deranjat, iritația stomacului, vărsături, dureri de cap, ameţeli, insomnie, nelinişte, depresie, anxietate, acnee, creșterea crescută a părului, vânătăi ușoare, perioade menstruale neregulate sau absente. Dacă aveți oricare dintre următoarele simptome, sunați imediat medicul dumneavoastră: erupții cutanate, umflarea feței, picioarelor sau gleznelor, probleme de vedere, răceală sau infecție care durează mult timp, slăbiciune musculară, scaun negru. Ce se intampla daca iau dexametazona mult timp? Dexametazona se prezintă sub formă de tablete și soluție de administrat pe cale orală, dar și injectabilă. Medicul dumneavoastră vă va prescrie un program de dozare care este cel mai potrivit pentru dumneavoastră. Urmați cu atenție instrucțiunile din rețetă și adresați-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului să vă explice orice parte pe care nu o înțelegeți. Luați dexametazonă exact conform instrucțiunilor. Nu luați mai mult sau mai puțin sau luați mai des decât este prescris de medicul dumneavoastră. Nu încetați să luați dexametazonă fără a discuta cu medicul dumneavoastră. Oprirea bruscă a medicamentului poate provoca pierderea apetitului, stomac deranjat, vărsături, somnolență, confuzie, dureri de cap, febră, dureri articulare și musculare, descuamarea pielii și scădere în greutate. Dacă luați doze mari pentru o perioadă lungă de timp, medicul dumneavoastră vă va scădea probabil doza treptat pentru a permite organismului să se adapteze înainte de a opri complet medicamentul. Atenție la aceste reacții adverse dacă scădeți treptat doza și după ce încetați să luați comprimatele, chiar dacă treceți la un medicament cu corticosteroizi inhalatori. Dacă apar aceste probleme, sunați imediat medicul dumneavoastră. Poate fi necesar să vă măriți temporar doza sau să începeți să le luați din nou. Dacă veți lua acest medicament pentru o perioadă lungă de timp, este foarte important ca medicul dumneavoastră să vă verifice la vizite regulate pentru orice reacții nedorite care pot fi cauzate de acest medicament. Testele de sânge sau de urină pot fi necesare pentru a verifica efectele nedorite. Citește în continuare: Melatonina (hormonul somnului): Rol și beneficii pentru organism Ce este melatonina? Melatonina este un hormon eliberat în principal de glanda pineală, noaptea și a fost asociată de mult Citeste articol » ADHD la adulti și copii- semne, simptome, tratament Ce este ADHD? ADHD este una dintre cele mai frecvente tulburări de neurodezvoltare care apare în copilărie. De obicei, este Citeste articol » Vitamina D – Rolul si importanța Vitaminei D pentru sanatatea organismului Ce este vitamina D? Vitamina D este o vitamină solubilă în grăsimi care este implicată în multe funcții esențiale ale Citeste articol »

Citește în continuare:

Melatonina (hormonul somnului): Rol și beneficii pentru organism

Ce este melatonina? Melatonina este un hormon eliberat în principal de glanda pineală, noaptea și a fost asociată de mult Citeste articol »

ADHD la adulti și copii- semne, simptome, tratament

Ce este ADHD? ADHD este una dintre cele mai frecvente tulburări de neurodezvoltare care apare în copilărie. De obicei, este Citeste articol »

Vitamina D – Rolul si importanța Vitaminei D pentru sanatatea organismului

Ce este vitamina D? Vitamina D este o vitamină solubilă în grăsimi care este implicată în multe funcții esențiale ale Citeste articol »